Etichetă fotografiată în Irlanda în 2015: valorile sunt prezentate pe 100 ml și pe porție. Este un exemplu de citire, fără a confirma rețeta sau ambalajul vândut astăzi.
Tony Webster from Minneapolis, Minnesota, United States · CC BY 2.0 · Licență. Fotografie de context, redimensionată.
Salut! Am început comparația a două etichete de mic dejun cu întrebarea de bază: zahărul diferă în produs sau doar în porția declarată? O porție mai mică poate face cifra să pară mai bună fără să schimbe compoziția.
În explicațiile Comisiei Europene am găsit baza comună: declarația obligatorie folosește 100 g sau 100 ml, iar valorile per porție pot apărea suplimentar. Pun mai întâi alături același tip de aliment, aceleași unități și aceeași stare. Dacă un tabel descrie produsul preparat și altul conținutul vândut, cifrele nu dovedesc singure o diferență de compoziție. Nici porția producătorului nu devine automat cantitatea consumată.
Apoi compar pe aceeași bază energia, grăsimile, grăsimile saturate, glucidele, zaharurile, proteinele și sarea, în ordinea tabelului european. Dacă valorile per 100 g sunt comparabile și diferă doar mărimea porției, cifra per porție nu schimbă concluzia despre compoziție.
Asta îmi răspunde la întrebarea de pe raft, nu dă un verdict despre sănătate pe baza unui singur nutrient și nici o dietă individuală în locul specialistului. Știu dacă diferența vine din aliment sau din cantitatea numită „porție”.